Sunt multe mame care adauga sare in mancarea bebelusilor pe motiv ca mancarea nu are gust. Pe de alta parte sunt multe mame care sunt sfatuite de persoanele apropiate sa adauge sare in mancarea bebelusilor, tot pe motiv ca mancarea nu are gust.
Practic este absurd sa afirmam ca bebelusul nu mananca pentru ca mancarea nu este sarata, in conditiile in care un bebelus nu cunoaste gustul sarat si nu are termen de comparatie. Gustul sarat, ca si gustul dulce, il va cunoaste doar daca noi facem posibil acest lucru.
Cauzele pentru care un copil nu mananca pot fi multe iar printre ele nu se numara faptul ca mancarea nu are sare.
Bebelusii sub 1 an trebuie sa consume 1g de sare pe zi, cantitate regasita deja in laptele matern si laptele formula. Multi parinti cred ca un praf de sare adaugat in mancarea bebelusilor nu are ce sa le faca rau! Insa adevarul este ca le face foarte mult rau!
Rinichii copilului nu sunt suficient de maturi si nu pot face fata unui exces de sare. Practic daca adaugati sare in mancarea bebelusilor sub 1 an sau oferiti alimente cu adaos de sare inseamna ca deja rinichii sunt suprasolicitati.
Cum functioneaza de fapt rinichii?
Rinichii au un rol vital avand ca principala functie de a filtra sangele de toxinele acumulate. Toxinele impreuna cu excesul de apa sunt eliminate de rinichi prin urina.
Practic, dupa ce organismul isi ia toti nutrientii de care are nevoie din hrana, reziduurile sunt trimise in sange. Daca rinichii nu elimina aceste toxine, ele se acumuleaza in sange, rezultand multe probleme de sanatate. Rinichii mentin un echilibru chimic in organism, regland nivelul unor minerale precum sodiu, potasiu si fosfor iar un exces al acestor substante pun in pericol sanatatea.
Rinichii copilului sub 1 an nu sunt suficient de dezvoltati ca cei ai unui adult si nu pot procesa un exces de sare. Daca mai adaugam sare pe langa cea continuta in mod natural de alimente sau laptele matern/formula putem imbolnavi rinichii copilului si ii putem produce chiar si leziuni ale creierului.
In timp se poate vorbi si despre o insuficienta renala, atunci cand rinichii nu-si mai indeplinesc functiile iar pacientul ajunge la dializa, adica o filtrare artificiala a sangelui. Una dintre cauzele insuficientei renale este si hipertensiunea arteriala. Hipertensiunea arteriala la randul ei are una dintre cauze excesul de sare. Deci un intreg cerc vicios!
Nu ne dorim asa ceva pentru copiii nostri, nu?
Nu trebuie sa obisnuim bebelusul cu gustul sarat pentru ca acest comportament alimentar il va manifesta si mai tarziu ca adult.
Recomandarile privind cantitatea de sare in functie de varsta:
– pana la 12 luni- sub 1g de sare pe zi
– 1-3 ani- 2g de sare pe zi
– 4-6 ani- 3g de sare pe zi
– 7-10 ani – 5g de sare pe zi
– peste 11 ani- 6g de sare pe zi
Nici dupa varsta de 1 an nu este necesara adaugarea de sare in mancare, avand in vedere ca dieta copilului va fi si mai diversificata. Atentie mare la produsele pe care le oferiti! Multe au adaos mare de sare!
Verificati intotdeauna etichetele alimentelor inainte sa le cumparati si evitati-le pe cele cu cantitate mare de sare. De exemplu, un aliment care are mai mult de 0.6g de sodiu per 100g este considerat un aliment cu cantitate mare de sare. Puteti calcula singuri cantitatea de sare din aliment, inmultind cantitatea de sodiu regasita pe eticheta cu 2.5. De exemplu, 1g de sodiu per 100g inseamna 2.5g de sare per 100g.
Pentru a da savoare mancarurilor adaugati ierburi aromatice! Nu este nevoie de sare!
Puteti gati pentru intreaga familie fara sare si adultii isi pot adauga sare in momentul servirii.
TIPURI DE SARE
Sarea (NaCl) reprezinta principala sursa de sodiu din dieta noastra si este compusa din 40% sodiu si 60% clor.
Sarea este obtinuta prin doua modalitati: 1. prin extragere din minele de sare sau 2. prin evaporarea apei marii.
SAREA RAFINATA (SAREA DE MASA)
Este sarea cea mai utilizata si pe care o gasim cu usurinta in toate magazinele. Este foarte procesata si ii sunt adaugate substante anti-aglomerante, cum ar fi E 536. Aceasta sare contine clorura de sodiu in proportie de 97%. Un aspect foarte important este ca de cele mai multe ori i se adauga iod. Aceasta sare iodata a fost introdusa ca o masura preventiva impotriva deficitului de iod. In unele tari se presupune ca deficitul de ion cauzeaza probleme ale tiroidei sau retard mintal.
Expertii spun ca daca alegem sa nu mancam sare iodata ar trebui sa consumam alimente bogate in iod cum ar fi pestele si ouale.
SAREA DE MARE
Sarea de mare este obtinuta prin evaporarea apei de mare. Ca si sarea de masa, sarea de mare este doar clorura de sodiu. In functie de locul unde este obtinuta cat si de cat de procesata este, poate contine urme de minerale ca potasiu, fier si zinc.
Cu cat este mai inchisa la culoare, cu atat contine mai multe ‘’impuritati’’ si urme de minerale. Este de retinut faptul ca odata cu poluarea oceanelor, sarea de mare poate contine urme de metale grele cum ar fi plumb.
Urmele de minerale si impuritatile pot afecta gustul, insa depinde de marca.
SAREA ROZ DE HIMALAYA
Sarea roz de Himalaya este obtinuta din mina Khewra din Pakistan, a doua mina de sare din lume ca marime. Contine cantitati mici de oxid de fier care ii da si culoarea roz.
Sarea roz de Himalaya contine cantitati mici de calciu, fier, potasiu si magneziu si contine o cantitate mai mica de sodiu decat cea rafinata.
SAREA KOSHER
Kosher este o sare mare, grunjoasa care se extrage prin evaporarea apei de mare sau din mine. Termenul de Kosher se refera la tot ce tine de alimentatia evreilor, in care mancarurile trebuie sa fie permise si sa fie preparate intr-un anumit fel. De exemplu, carnea trebuie sa fie sarata si sa fie scursa de sange. Aceasta sare nu este iodata si nu trece prin procesul de rafinare, deci nu contine aditivi.
SAREA CELTICA
Este un tip de sare care se extrage in unele regiuni din Franta. Are culoarea gri, contine urme de minerale si o cantitate mai mica de sodiu ca cea de masa.
Care sare este mai sanatoasa?
Nu sunt studii care sa compare beneficiile tipurilor de sare.
Tipurile de sare sunt aproape similare ca si continut de sodiu sau minerale.
Conteaza sa alegem una cat mai naturala, fara aditiviti sau agenti anti-aglomeranti.
Daca ti-a placut articolul, te rog sa-l distribui si in retetele sociale folosind butoanele de mai jos.
SURSE
Healthline.com
Kidshealth.com
Nhs.uk